Odiseea

Împăratul Odisseus a fost cel ce a născocit şiretlicul Calului Troian. După o perioadă de zece ani de război, era şi timpul pentru aşa ceva. Împăratului i se făcuse dor de casă, de soţia Penelopa şi de unicul său fiu, Telemach, care împlinise deja 10 ani. Însă calea lui Odisseus s-a complicat şi s-a mai prelungit cu încă zece ani. După căderea Troiei, năvălitorii au violat-o pe prinţesa Cassandra, fapt ce a mâniat-o pe Athena, care până în acel moment se afla de partea asediatorilor. A trimis o furtună puternică asupra tuturor corăbiilor, care fie că au fost scufundate, fie că au ajuns în locuri necunoscute. Printre acestea s-a numărat şi corabia lui Odisseus, care a ajuns pe insula ciclopilor. Odisseus a reuşit să scape şi din acest loc, cu ajutorul unei turme de berbeci, însă în drumul său l-a rănit şi l-a lăsat fără văz pe ciclopul Polyfemos, nimeni altul decât fiul lui Poseidon, zeul mărilor. Dornic de răzbunare, acesta a ridicat numeroase obstacole în calea lui Odisseus: sirene, vârtejuri de apă, naufragii şi altele. Atunci când soarta îl iartă în final pe Odisseus, acesta ajunge acasă după un drum lung, dar fără a fi învingător. El are de luptat cu cei care între timp i-au ocupat palatul şi au încercat să pună stăpânire pe soţia lui. În luptă este ajutat de Athena, care este din nou de partea sa. Îl transformă într-un bătrân necunoscut de nimeni, aşa că poate să afle singur ce s-a petrecut în împărăţia lui în cei 20 de ani cât a lipsit. Soţia sa îl recunoaşte însă datorită iscusinţei în folosirea arcului cu săgeţi, dar şi unei cicatrici din tinereţe. Împreună cu fiul său, îşi învinge toţi adversarii, după care îşi recapătă adevărata înfăţişare. Totul e bine, când se termină cu bine.